DESPRE CAFEA

1. Scurt istoric al cafelei:

Istoricul cafelei şi modul în care această băutură apare şi se răspândeşte în întreaga lume este foarte interesant şi cuprinde intrigi economice, politice şi chiar religioase.

Planta al cărei fruct il constituie boabele de cafea provine din Orientul Mijlociu, mai exact din regiunea Etiopiei. Încă din secolul al IX-lea apar primele legende care au ca temă centrală descoperirea proprietăţilor miraculoase ale cafelei. Din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre, principala calitate a cafelei, recunoscută de toţi consumatorii, se referă la proprietăţile energizante şi revigorante ale acesteia.

În cadrul civilizaţiilor din Orientul Mijlociu şi Apropiat, cafeaua a fost utilizată din timpuri străvechi drept obiect de cult (Yemen şi Africa) sau chiar armă politică (Turcia şi Europa). În lumea Arabă cafeaua era considerată o delicatesă şi multă vreme a fost interzisă trecerea acesteia peste graniţele statelor Arabe. Otomanii sunt primii care consumă cafeaua în forma contemporantă, adică pe post de băutură obţinută prin infuzarea în apă fierbinte a boabelor macinate de cafea. O dată cu intenisficarea relaţiilor comerciale dintre Orient şi Occident, cafeaua pătrunde în Europa, prin porturile italiene care făceau comerţ cu oraşele din Nordul Africii şi din Lumea Arabă. În lumea occidentală cafeaua a devenit mai larg acceptată în momentul la începutul secolului al XVII-lea când Papa Clement al VIII-lea o acceptă ca fiind “adevărată băutură Creştină”.

În Europa de Vest cât şi în Europa Centrală şi de Est, consumul cafelei devine un adevărat ritual care se contopeşte cu celelalte tradiţii deja existente în această zonă. În regiunile Europene supuse tradiţiilor bizantine şi ulterior celor islamice, cum este şi cazul Ţărilor Române, ritualul cafelei este mai pronunţat şi asimilat într-o formă cât mai puţin prelucrată de la turci. Cafeaua la nisp, narghileaua şi ciubucul sunt elemente nelipsite din peisajul cosmopolit al curţilor domneşti şi boiereşti din Muntenia şi Moldova.

Considerată un digestiv foarte bun, cafeaua este nelipsită de la ospeţele boiereşti, iar ritualul prepararii şi servirii acesteia impune în epocă concepţia potrivit căreia, această băutură este însemnul nobleţii şi al bună-stării.

În Europa Occidentală, tradiţia preparării cafelei tinde să se distanţeze rapid de caracterul patriarhal specific Orientului. Astfel, încă de la sfârşitul secolului al XVII-lea apar în regiune primele cafenele care serveau, pe lânga cafea, şi ceai. Aici clienţii puteau să citească sau sa joace diverse jocuri de societate. Cafenelele devin în Anglia şi Franţa “câmpurile de luptă” politică între diversele grupări şi partide politice. Personalităţi importante care au condus Revoluţia Franceză frecventau zilnic cafenelele celebre ale Parisului. Totodată cafenelele sunt adevărate “oaze de libertate” deoarece doar în acest spaţiu poate fi citită fără cenzură atât presa guvernării cât şi presa opoziţiei.

O dată cu trecerea timpului cafenelele încep să îşi diversifice clientela şi specificul. Asfel, în zilele noastre cafenelele sunt parte integrantă a vieţii de zi cu zi. Fie că este vorba de cafenele cu un anumit specific muzical (indie, jazz, muzică live etc) sau de Internet-café-urile apărute la începutul anilor 90’ larga răspândire a acestui gen de localuri indică popularitatea de care acest produs se bucură la nivel mondial.

2. Specii şi varietăţi de cafea.

Cafeaua are mirosul şi aroma specifice şi inconfundabile, dar foarte puţini dintre consumatorii fideli ai acestei licori ştiu că într-o pungă de cafea se ascund boabe din diverse sortimente cultivate în diferite colţuri ale lumii. Boabele de cafea au caracteristici distincte în funcţie de regiunea din care provin, de mediul în care acestea sunt plantate, de metodele utilizate în proces etc. Cei mai importanţi parametri de distincţie sunt aroma, concentraţia de cofeină sau aciditatea. Cele mai comune specii de cafea sunt Arabica şi Robusta.

Varietăţile Arabica sunt cele mai răspândite şi mai consumate. Acest tip de cafea are o aromă mai bogată decât Robusta, este primul tip de cafea apărut, iar iniţial varietăţile sau subtipurile sale erau denumite în funcţie de porturile de unde erau exportate: Mocha sau Java. Cu timpul, aria de cultivare a cafelei Arabica s-a extins din Orientul Mijlociu în Africa şi apoi în America Centrală şi Latină.

Cafeaua Robusta este mai amară decât Arabica, are o aromă mai puţin pronunţată, o densitate mai scăzută şi o concentraţie de cofeină mai ridicată.. Majoritatea cafelelor produse în Europa pentru consumul larg sunt o combinaţie de 57% Arabica şi 43% Robusta. Avantajul speciei Robusta constă în faptul că necesită o perioadă mai scurtă până la prima recoltă (2-3 ani ) în comparaţie cu Arabica (4-5ani). Pe de altă parte, din punct de vedere financiar, întreţinerea unei plantaţii de Robusta este mai puţin costisitoare decât a unei plantaţii Arabica. Cafenelele celebre şi cu tradiţie în prepararea şi servirea cafelei utilizează de obicei doar combinaţii între diversele varietăţi de Arabica.

Date fiind toate aceste caracteristici şi varietăţi ale cafelei putem compara alegerea unei cafele bune cu alegerea vinului potrivit pentru un anumit meniu sau, de ce nu, cu alegerea unui parfum potrivit personalităţii noastre.

3. Prepararea cafelei.

După selectarea combinaţiei perfecte între diferitele tipuri de cafea, un alt proces important este acela de preparare a cafelei. Oricare civilizaţie în cadrul căreia consumul de cafea a devenit o regularitate are propriul ritual de preparare a cafelei ideale iar la nivel individual, fiecare dintre noi preferăm cu siguranţă cafeaua preparată într-un anumit mod. Cele mai comune procedee de preparare a cafelei sunt: cafeaua la ibric, cafeaua preparată la cafetieră sau filtru de cafea, şi cafeaua preparată la espressor. Cafeaua la ibric are gustul şi aroma Orientului, cafeaua preparată la cafetieră este “America’s most wanted”, în timp ce espresso este creaţia europenilor care au transformat-o pe parcursul secolului al XX-lea în băutura cea mai consumată în Europa. Ingredientele esenţiale pentru fiecare dintre modalităţile de preparare de mai sus sunt aceleaşi: apa şi boabele de cafea.

Indiferent de modul în care este preparată o cafea, există patru paşi invariabili de care trebuie să se ţină seama: măcinarea, dozarea, calitatea apei şi servirea.

Măcinarea corectă şi calitativă a boabelor de cafea reprezintă primul pas în vederea obţinerii cafelei perfecte. În funcţie de modul de preparare, cafeaua trebuie măcinată mai fin sau mai puţin fin. Gradul de măcinare este proporţional cu timpul de preparare a cafelei. Astfel, cafeaua la ibric trebuie măcinată mai mare deoarece contactul cu apa este cel mai de durată, în timp ce pentru prepararea unui espresso este necesară o cafea foarte fin măcinată având în vedere că timpul ideal de preparare este de 20-30 de secunde. Folosirea cafelei imediat după măcinare asigură mai multă prospeţime şi savoare băuturii dumneavoastră.

Dozarea cafelei ţine şi ea tot de modul de preparare ales. Pentru cafeaua la ibric sau cea preparată la filtru de cafea doza perfectă este de 2 linguriţe de cafea la 150-200 ml apă. Conform reţetei italieneşti originale, un espresso se prepară din 50 de boabe de cafea de preferinţă Arabica şi nu combinaţie între Arabica şi Robusta.

Calitatea apei: Utilizarea unei ape impure afectează întotdeauna calitatea băuturii obţinute. Este recomandat ca apa utilizată sa fie incoloră şi inodoră. Ideal pentru obţinerea unei cafele care să-şi pastreze nealterată savoarea este folosirea apei minerale decarbogazeificate (apa plată).

Servirea: Cafeaua îşi pastrează gustul şi savoarea în primele 20 de minute din momentul în care este preparată. De aceea este ideal să fie consumată în acest interval. Nu este recomandat să reîncălziţi cafeaua după ce aceasta s-a răcit. Preparaţi cantităţile de cafea astfel încât să vă puteţi bucura de savoarea şi calitatea acesteia!

4. Cafeaua între mit şi realitate:

De-a lungul timpului şi pe parcurs ce medicina şi cercetarea ştiinţifică au avansat, prejudecăţile referitoare la cafea tind să se diminueze. În secolul al XIX-lea cafeaua era interzisă femeilor deoarece se considera că provoacă sterilitatea. În anii 1970-1980, o dată cu dezvoltarea procedelui de decofeinizare a cafelei, au existat speculaţii referitoare la potenţialul cancerigen al substanţelor chimice utilizate în proces. Toate acestea au fost ulterior infirmate iar medicii şi specialiştii în sănătate şi nutriţie au recunoscut beneficiile consumului moderat de cafea.

Fiind un foarte bun digestiv, cafeaua previne bolile hepatice (ciroza), diabetul zaharat de tip 2, guta. Boli ale sistemului nervos precum Altzheimer sau Parkinson, pot fi de asemenea, prevenite sau ameliorate prin consumul de cafea. Cafeaua este recomandată persoanelor hipertensive sau cu afecţiuni cardiace doar în varianta decofeinizată. Pe lângă cofeină, care este substanţa cea mai cunoscută din compoziţia cafelei şi care stimulează sistemul digestiv şi pe cel nervos, cafeaua conţine şi alte substanţe benefice organismului. Antioxidanţii conţinuţi în cafea previn procesele de îmbătrânire a organismului. Studii recente arată că substanţele active din cafea ar avea şi proprietăţi anticancerigene.